George Enescu - Rapsodia Română (1978), dirijor Sergiu Celibidache

 

"Unii dintre dumneavoastră nu erați născuți când eu deveneam primul Președinte al unei țări democrate, numite România."

Sunt mulțumit că deși nu ne cunoaștem, v-am lăsat o lume în care să vă puteți defini și în care să vă puteți alege pe voi înșivă. 

M-aș bucura ca atunci când votați să vă gândiți la lumea pe care nu ați trăit-o, 

atunci când munciți, să vă bucurați că o faceți uman și din libertate,

atunci când vedeți ura oamenilor împotriva oamenilor, să nu cunoașteți vreodată durerea de la Canal, din gulag și din lagăr, dar de care trebuie să vă amintiți ca să aveți o miză în păstrarea democrației.

Libertatea se întreține cel mai greu, mai ales când o primești de-a gata. 

Să votați lumi posibile, nu fantezii; să vă pese de viața reală, nu de utopii; să fiți rezonabili, antidotul cel mai bun pentru extremismul politic de toate felurile; să nu uitați că în democrație depindem unii de alții, chiar dacă nu ne cunoaștem biografiile, viețile și traumele, știm doar că trăim împreună pe un pământ care înseamnă ceva mai mult decât locul în care s-a întâmplat să ne naștem toți. 

Înseamnă un contract social care ne obligă la coerență și la libertate.

Am nădejdea că nu veți lăsa democrația să fie falsificată; 

că 1989 va fi, pentru voi toți, ceva mai mult decât un eveniment hulit al manualelor de istorie, dar care totuși a făcut posibil dispariția dictaturii lui Ceaușescu și sfârșitul comunismului în România; 

că nu veți socoti cine a distrus viața mai mult, extrema dreaptă sau extrema stângă, ci cine a încercat să salveze mai multe vieți, social-democrația sau liberalismul; că nu veți fi de dreapta sau de stânga pentru că e la modă, ci pentru 

că aveți habar ce înseamnă ele și le alegeți cu deplină conștiință și credință. 

M-aș bucura să știu că las în urmă o Românie în care instinctul amatorilor de a confisca roluri la care nu se pricep nu există, în care fiecare face ce știe și ce poate, 

o Românie în care libertatea nu înseamnă fac ce vreau, ci ce trebuie, cu o conștiință liberă.

Sper că politica României va fi întemeiată mai puțin pe judecăți de gust și mai mult pe judecăți de rațiune, 

că judecățile de credință se vor face în numele lui Dumnezeu, în biserici, 

cu deplină toleranță a oamenilor față de oameni, 

iar acțiunile politice se vor face în sfera publică, în numele demnității umane, cu deplină luciditate. 

Vă doresc o lume fără resentiment, 

maturitatea să nu vă urâți pentru votul și opțiunile voastre, 

bucuria de a fi împreună cu cât mai puține sacrificii, 

mulțumirea că nu suntem doar o țară de la Est, ci o societate euro-atlantică, 

așa cum merităm și meritați. 

Sper și cred că toate acestea sunt posibile, 

pentru că știu Președintele cărei țări am fost, 

pe care am slujit-o cu demnitate.

Cu mintea de acum despre anii 90: Iliescu, singura opțiune viabilă pentru români

vremuri - sâmbătă, 5 iulie

Donald Trump se declară „foarte nemulțumit” de discuția pe care a purtat-o cu Vladimir Putin și amenință cu noi sancțiuni: „Vrea să ucidă oameni”


Date șocante din dosarul generalilor Coldea şi Dumbravă. Foştii şefi din SRI ar fi pus la cale ca mai mulţi magistraţi să fie filaţi


23 iulie 2024: Coldea și Dumbravă contestă controlul judiciar. Instanța le-a dat timp avocaților să studieze dosarul


„Aţi vândut ţara capitaliştilor!” Ce ar spune Nicolae Ceauşescu despre România de azi! O simulare făcută cu ChatGPT cu fostul preşedinte al României, Carol I sau Ştefan cel Mare

Ce l-ar indigna profund pe Ștefan cel Mare:

Pierderea suveranității și fragmentarea națională: „Unde-i Moldova mea? De ce pământul dintre Prut și Nistru nu mai e în Țara Moldovei?”

Ar fi furios să afle că Bucovina de Nord e în Ucraina, că Basarabia a fost pierdută și că Moldova istorică e împărțită în trei.

Ar percepe UE și NATO cu suspiciune — din logica lui medievală, alianțele sunt bune doar dacă sunt în interesul țării, nu dictate de alții.

Corupția și trădarea elitei: „Am tăiat capete pentru mai puțin! Boierii de azi n-ar trece o săptămână sub sabia mea.”

Ar fi uluit de politicienii care se îmbogățesc pe spatele țării.

Ar fi scandalizat că poporul acceptă pasiv conducători corupți.

Decăderea valorilor tradiționale: „Oare ce-ați făcut cu legea, biserica și cinstea?”

S-ar revolta că valorile fundamentale — credința, onoarea, familia — sunt relativizate.

Ar percepe modernitatea ca o formă de „stricare a rânduielii”.

Ce l-ar impresiona sau mira plăcut:

Orașele moderne și tehnologia: „Să grăiești cu omul de peste mări, dintr-o cutie cât o strachină? Vrăjitorie sau minune?”

Ar fi uluit de mașini, avioane, internet, spitale, blocuri.

I-ar plăcea ideea că românii pot merge oriunde în lume — ar vedea asta ca o libertate a oștenilor lui.

Medicina modernă: „Să vindeci boala cu știința? O, mare e Dumnezeu!”

Ca om al războiului, ar fi uimit că răni care altădată însemnau moarte se pot trata.

Ar aprecia progresul științific, dacă i s-ar explica pe înțelesul epocii sale.

Cum ar „vorbi” Ștefan cel Mare dacă ar comenta România de azi: 

„Am păzit hotarele cu sânge și rugăciune. 

Am clădit biserici și cetăți, nu malluri și palate de carton. 

Am ținut Moldova între munți și mare, iar voi ați risipit-o pe interese străine și lene sufletească. 

Dar văd în tinerii voștri o scânteie. 

Țara nu e pierdută dacă mai aveți cinste, rugăciune și sabie în inimă. Ridicați-vă!”

În concluzie, Ștefan cel Mare ar fi:

Necruțător cu conducerea actuală.
Uluit de progresul tehnologic.
Dur, dar poate încurajat dacă vede patriotism autentic.
Ar cere disciplină, credință, sacrificiu și viziune pe termen lung, nu „vorbe goale”.

Nu te lua de persoanele peste 50 de ani. Serios! Nu sunt doar o altă generație: sunt adevărați supraviețuitori.


Rusia susține că a doborât patru drone ucrainene în apropiere de Moscova. Traficul aerian a fost perturbat pe mai multe aeroporturi

vremuri - miercuri, 2 iulie

521 de ani de glorie: Ștefan cel Mare – un om, o epocă, o moștenire care ne cheamă la demnitate și unitate

Mihail Kogălniceanu spunea că „românul îi atribuie tot ce-i pare curios, mare, vitejesc și chiar neînțeles”, dar dincolo de aceste percepții, personalitatea sa ne învață că adevărata măreție nu constă doar în cuceriri și în edificii, ci și în înțelepciunea de a păstra și transmite valorile care definesc un popor.


Austeritate 2025: Pensii taxate, dividende impozitate, TVA majorat, salarii înghețate, reforme în educație și sănătate


Care e comisia descoperită de Ilie Bolojan ai cărei membri pot să-și dubleze salariile cu trei ședințe pe lună. Nume grele au fost pe listă. „Sigur că e o nedreptate”. Componența ei a fost secretizată recent de Marcel Ciolacu

mă duc ades cu gândul

 

coundown 1 <- sâmbătă, 17 mai

ieri a început să ningă la Putna...

Două zile pentru România

***
M-au întrebat mai mulți, de când sunt aici la Cluj, care cred că va fi rezultatul de duminică.

”Domnule doctor, credeți că scăpăm cu bine?”

Am răspuns fiecăruia că da, vom fi bine.

Condiția necesară, dar nu suficientă, a binelui, e ca oamenii să și-l dorească. Este ceea ce se numește gândul bun, sau intenția bună.

Nu e ușor să ai un gând bun, mai ales când simți cum taie vântul rece al dezinformării, când te uiți la un val de nebunie și ură cum urcă. Oameni care sunt injectați cu fanatism, basme și revanșism istoric.

Dar e obligatoriu.

Să faci bine, pe de altă parte, e sensibil mai greu. Presupune că te-ai hotărât că ai o competență, abilitatea de a pune umărul la acel bine, dar și că o parte din acel bine se întoarce înapoi către tine și ai tăi.

România e suma tuturor faptelor noastre bune. Dacă o lauzi, dacă o critici, dacă o iubești sau dacă o spurci, să nu uiți că ce vezi astăzi la ea ți se datorează și ție, într-o proporție de 1:20 de milioane.

Țara noastră e granița tuturor făcutelor și nefăcutelor, locul unde ne-am ajutat, ne-am împăcat, dar și locul unde ne-am certat, unde am cultivat semințele urii.

Alta n-avem.

Fiecare om e liber să gândească ce vrea și cum vrea despre România. Eu, unul îi sunt foarte recunoscător.

Deci și ție, și ție, într-o proporție de 1:20 de milioane.

Aici am deschis ochii, acum aproape jumătate de secol. Din toate limbile pe care le vorbesc, româna îmi pare cea mai frumoasă, melodică și năzdrăvană.

Din toate cărțile pe care le-am citit, cele de căpătâi rămân, dintâi, cele de aici.

Mâncarea pe care o mănânc, gusturile plăcerii și rostul pâinii e tot de aici, românesc.

Îmi doresc ca țara mea să strălucească în lume, să mă mândresc cu ea?
Fără îndoială.

Întreabă-te, când România a strălucit, prin cine a strălucit România. Și ce-a făcut ca România să fie cu adevărat măreață.

A strălucit România când l-am dat jos pe Ceaușescu în 1989? A strălucit.

Dar când au venit minerii și au făcut zarvă la București?

A strălucit România în 1996, când s-a terminat de fapt primul ciclu al Revoluției, și am avut o primă schimbare democratică la față? A strălucit.

Dar a strălucit când, șocant, naționalismul antisemit, anti-maghiar, scelerat al lui Vadim Tudor risca să ne deraieze pe pe șina istoriei?

A fost România strălucindă când am aderat la NATO, când am intrat în Uniunea Europeană? A strălucit.

Dar n-a strălucit în toți anii în care eram știuți doar pentru cerșetorii din marile capitale, pentru adopțiile internaționale din România, sau poveștile din leagănele de copii orfani.

România a strălucit când Dacia a devenit cel mai bine vândut brand european. Căruța aia de mașină, găleata, e iubită azi peste tot în lume. Puși la locul potrivit, inginerii români și proiectanții români fac România luminoasă.

România a strălucit și în 2017, când lumea a ieșit în stradă să lupte față de dezincriminarea abuzului în serviciu. A strălucit cu sute de mii de lumini aprinse în Piața Victoriei.

N-a strălucit cu doi ani înainte, într-o seară de octombrie, când singura lumină a fost iadul de la Colectiv. Cât a durut, și doare, catastrofa de acolo, și cât de mult am putut trăda noi o generație, copii făcuță torță vie de neputința și ticăloșia unora.

Dar am mers înainte, și în 2018 România a strălucit din nou. A strălucit printre canistre cu gaz și jandarmi.

N-a strălucit în pandemie, când străzile s-au golit și n-auzeai, în gol, decât sirene de ambulanțe. Dar ne-am luptat și cu asta.

Am salvat vieți.

Spiritul neînvins al tot ce e mai bun în România a atins sute de mii de oameni care astăzi trăiesc pentru că n-am renunțat la ei. Pentru că doctorii români au luptat pentru români. Pentru că am vaccinat. Pentru că nu ne-am predat disperării.

România a strălucit și când a început războiul din Ucraina. O țară mică, fără multe pretenții și cu zero cultură a asistenței umanitare, am reușit să construim o rețea de ajutor respectată peste tot în lume, prin care au trecut milioane de oameni.

O lume vie, o lume a contrastelor, România are un destin de îndeplinit. Prin calitățile ei. Prin oamenii care o iubesc, prin oamenii care o ridică.

Auzi?

Prin oamenii care o ridică.

Nu prin oamenii care o fac de rușine. Nu prin oamenii care iau tot ce am făcut bun și ne fac de râs la lume. Nu prin apostolii neîncrederii, care tot ce fac e să-ți arate ce e rău. Ce nu merge. Ce stă ne-rezolvat. Ce a rămas în urmă.

Elite. Cum am ajuns să disprețuim tot ce-a putut România da mai bun umanității? Și care ar fi alternativa?

Să strălucim în lume ca țara tuturor nerozilor, singurul loc unde nu găsești așa ceva? Să ne mândrim că noi n-avem oameni deștepți? Că noi n-avem performanță? Că dacă vii la noi nu găsești nimic excepțional?

Asupra tuturor acestor lucruri stai și cumpătează. Când auzi cum sună imnul României, când suntem acolo, sus, pe podium, sau când un străin îți spune o vorbă bună despre țara ta, despre ce e frumos la noi,

E pentru că am mizat pe prostie, sau pe inteligență? Pe caracter, sau pe lipsa lui?

Alege.

Campania electorală pentru alegerile prezidențiale s-a încheiat. Ce nu mai au voie să facă susținătorii lui George Simion și Nicușor Dan 

Contul de TikTok al lui George Simion a dispărut de pe rețeaua socială. Candidatul la alegerile prezidențiale și-a închis apoi și contul de Facebook


SURSE Strategia pregătită de AUR și POT pentru contestarea rezultatelor votului din 18 mai, în cazul în care George Simion pierde alegerile


Din cauza faptului că locuiesc în țări de dimensiuni enorme, unde distanțele până la secția de vot se măsoară în zeci de minute sau chiar ore, românii din SUA și Canada nu au votat, de regulă, în număr mare. Ce se întâmplă însă acum arată o mobilizare fără precedent.


AUR acuză fraudarea votului. O delegație a partidului se întâlnește cu reprezentanții ministerelor de Interne și de Externe, dar și cu cei ai Autorității Electorale Permanente


AUR, după întâlnirea cu reprezentanții MAE, MAI și AEP. Partidul susține că în Republica Moldova continuă turismul electoral

80 de ani

8 mai 1945. Cum au primit românii vestea încheierii celui de-Al Doilea Război Mondial

ieri, vineri, 20 decembrie

 

doină

 

numai lacrimă și dor

 

știe tot ce-mi place și ce simt

 

Trahanache: (în picioare) Orele sunt înaintate! Poftiţi, poftiţi, stimabililor: avem cestiuni arzătoare la ordinea zilii... (şade)

(Toată lumea s-a aşezat la locul său.)
Caţavencu: (cu modestie) D-le preşedinte, vă rog, cerusem şi eu cuvântul...
Trahanache: Da, (binevoitor) da, stimabile. Aveţi cuvântul. Poftiţi la tribună!...
(Mişcare în grupul lui Caţavencu.)
Caţavencu: (ia poză, trece cu importanţă printre mulţime şi suie la tribună; îşi pune pălăria la o parte, gustă din paharul cu apă, scoate un vraf de hârtii şi gazete şi le aşază pe tribună, apoi îşi trage batista şi-şi şterge cu eleganţă avocăţească fruntea. Este emoţionat, tuşeşte şi luptă ostentativ cu emoţia care pare a-l birui. - Tăcere completă. Cu glasul tremurat.) Domnilor!... Onorabili concetăţeni!... Fraţilor!... (plânsul îl îneacă.) Iertaţi-mă, fraţilor, dacă sunt mişcat, dacă emoţiunea mă apucă aşa de tare... suindu-mă la această tribună... pentru a vă spune şi eu... (plânsul îl îneacă mai tare.)... Ca orice român, ca orice fiu al ţării sale... în aceste momente solemne... (de abia se mai stăpâneşte) mă gândesc... la ţărişoara mea... (plânsul l-a biruit de tot) la România... (plânge. Aplauze în grup)... la fericirea ei!... (acelaşi joc de amândouă părţile)... la progresul ei! (asemenea crescendo)... la viitorul ei! (plâns cu hohot. Aplauze zguduitoare.)
Ionescu, Popescu, Toţi: (foarte mişcaţi) Bravo!