Te-am uitat ades, țară dragă, ca om și ca popor, căci am învățat, sub presiunea ideologiilor în care ne-am petrecut viețile - și tu și noi - că ne ierți și când uităm de Tine.
Ești acolo, în toate ale noastre, dar nu mereu te slujim cu adevărat.
Ești acolo, în toate ale noastre, dar nu mereu te slujim cu adevărat.
Vei afla acum, când împlinești 100 de ani din eternitate, că nu prea mai semănăm cu cei care au fost gata să moară pentru Tine atunci, pe când te reconfigurai în hotarele după care te-am numit România Mare.
Nouă ne e greu și să trăim normal, dar și mai greu să luptăm pentru tine.
Ne e greu să facem pace între noi, dar să facem război pentru tine ne va fi imposibil.
Ne-am activat urile într-atât încât batjocorim orice, fără nici o jenă, fără nici o roșire de obraz.
Dacă mai avem vreunul...
