ne-am mişcat bine cu grădina. am reuşit să strîngem tot: gogonele, chiar şi roşii, ardei iuţi, ardei kapia, sfecla roşie şi cea furajeră, vinete. dragele noastre ultime legume. împinse să crească şi să se coacă de căldura dementă din vara ce de-abia trecu. pînă să vină frigul, mai erau flori...de roşii, de ardei, de vinete...
cînd ştiu că o să vină iarna mizerabilă, mă cuprinde o tristeţe iremediabilă...
începem programul de stat în casă, la căldură şi cu activităţi de care îmi era dor: "curăţenie" în calculator, coasere la maşină a multor şi mărunte lucruşoare, tricotare, citire, confecţionare de bucurii pentru sărbătorile de iarnă, facere de planuri, visare şi aşa mai departe.
cît despre tine, vară, ce să spun? oricît ai fost tu de secetoasă şi caniculară şi sufocantă, pînă la urmă, trăgînd linie, ai fost bună. cu noi şi cu grădina noastră.
