Rechizitoriul Revolutiei din 1989
Nimic în bine schimbat.
Doar răul - încă mai hidos, purtat până foarte sus de valul mizer al populismului antieropean, deci antiromânesc, agramat, urlător, troglodit și violent, moralmente repetent - masiv augmentat.
Opusul perfect al idealurilor pentru care oamenii cei mai curajoși și frumoși ai acestei țări din 22 decembrie 1989, elita noastră morală continuatoare a celei din temnițele totalitarismului comunist, au fost uciși cu bestialitate pe străzile trezite din frică și lașitate.
...
Căderea în Europa a celui mai extins criminal regim din istoria omenirii (comunismul) - peste 100.000.000 de victime - ar fi trebuit să fie răscrucea înțelegerii definitive a răului gigantic care irumpe din situarea de orice fel contra naturii (umane).
1989 ar fi trebuit să fie apusul ireversibil al orwellianului „1984”.
A fost doar o eclipsă.
Întrucât diavolul rămâne prezent în istorie și în spatele minții noastre pe care o asaltează neîncetat.
Marxismului i-a succedat neomarxismul, totalitarismului criminal, terorismul intelectual, mare violator în serie pe patul procustian al corectitudinii politice.
Decembrie 1989, prin curajul celor mai frumoși dintre noi, ne-a oferit șansa unei exorcizări și vindecări.
Nedorite, detestate de cei ce s-au folosit cinic de moartea unor eroi pentru a se înstăpâni din nou peste noi.
O palmă răsunătoare până azi, dată tuturor oamenilor de bun-simț din istoria României.
Dumnezeu limitează desigur răul, dăruindu-ne iar și iar șansa binelui nostru.
Care se lovește de stânca marelui refuz, de ignoranța și prostia care devin păcat, de absența discernământului care nu mai e nici măcar predicat.
Pentru că luciditatea îi încurcă pe mulți.
Totul are însă un sens camuflat.
Doar necredința și orbirea temporară ne împiedică să-l vedem.
Orbirea maselor cu populism, cu minciuni ieșite inutil la lumină, manipularea abjectă a celor ce între numere de circ vulgar și violent transmit impenitent că „liniștea și civilizația nu ne conduc nicăieri”, deci că opusul lor este soluția, eventual finală, toate acestea pavează calea spre îngroparea încă mai adâncă a adevărului care ne face liberi și pentru care au murit însângerați, cu ochi mirați deschiși spre cer, oameni tineri, încrezători și buni.
Dumnezeu să-i odihnească!