Iubiți, băi, măcar un pic România. Pentru că facem parte din civilizație. Facem parte din Europa. Facem parte dintr-o geografie a valorilor care n-are voie, vreodată, să alunece în întunericul care vine de la Răsărit.

Și-așa s-a dus, unsul.

România iese din terapie intensivă. Slăbită, zguduită, cu supra-infecție pentru care a trebuit să înghițim pastila amară.

Iubiți-vă țara. Iubiți țara asta.

Eu știu că e greu, uneori, să ai încredere în democrația noastră. Mai știu și că oamenilor, adeseori, li se umple paharul.

Nu mai văd bine în fața ochilor. Sunt agresați, informațiile vin contradictoriu, nu mai știi pe cine să crezi.

Impresia e că suntem conduși de niște hoți.

Credința unora e că toți sunt incompetenți.

Nu-s toți hoți. Și nu-s toți incompetenți.

Corupția ucide. Am mulți prieteni care mi-aduc aminte de asta.

Am încă mulți care mă acuză de diverse, sau care consideră ce fac o formă de complicitate, prin faptul că lupt pentru reforma sistemului sanitar de la centru, nu din stradă, nu de pe facebook.

Și mai sunt unii care nu înțeleg de ce nu-mi văd doar de treaba mea de doctor.

Eu am descoperit țara asta după ce-am plecat din ea. Aici am venit să lucrez, aici mi-am făcut o carieră, aici am intrat în viața publică.

Cu bune, cu rele, e țara mea. E țara părinților mei. E țara copiilor mei.

Am de toate. Și-un trecut în pământ, și-un viitor în aer.

Am crezut că pandemia e cel mai greu moment pe care l-am trecut, împreună. După care a început războiul în Ucraina.

Am crezut că ne putem ține tari, împreună, în fața lui Putin.

Am fost printre cei care au militat pentru punerea lui, formal, sub acuzare pentru crime împotriva umanității.

Am luptat pentru asistarea celor fugiți din calea plugului criminal rusesc.

Ca să ajung, în 2024, să mă uit la o toantă și-un manciurian cum ajung în finala prezidențialelor, și să văd toate indiciile, iar ulterior dovezile, ingerinței Rusiei în democrația țării mele.

Dar și români - altfel de bună credință în lumea lor - care și-ar arunca țara la câinii istoriei doar ca să nu mai fie ”ăștia”, sau să-i schimbe cumva ”pe ăștia”.

Care ăștia?

Și de ce nu i-ai schimba ”pe ăștia” democratic, parlamentar, acolo unde e locul adversariatului prin sprijin partinic?

Putin a vrut să dea președintele României. Ca să n-avem șef de stat, doar marionetă. Ca să n-avem coordonare informativă, cât s-o aibă el. Ca să n-avem comandant al armatei, ci el să aibă asta.

Ne-am luat un pumn în plină figură. Dar nu ne-am dat bătuți.

Țara asta imperfectă, cu oamenii ăștia imperfecți, a ținut cu dinții de democrație.

Jandarmii ăia loviți cu pietre, deunăzi, au ținut cu dinții de democrație. Și le-au spart capetele prin căști.

Instituțiile țării ăsteia au ținut cu dinții de democrație și nu s-au lăsat intimidate.

Nu s-au lăsat intimidate când Georgescu îi amenința cu pușcăria. 

Când Simion se apuca de jupuit membrii BEC. Când s-au apucat să arunce cu vitriol pe Curtea Constituțională.

Iubiți, băi, măcar un pic România. 
Pentru că facem parte din civilizație. 
Facem parte din Europa. 
Facem parte dintr-o geografie a valorilor care n-are voie, vreodată, să alunece în întunericul care vine de la Răsărit.