***
Am luat o bună pauză de la scris. Pur și simplu nu-mi vine (momentan) să o fac. Spiritele s-au încins prea mult în ultimele luni, în mediul digital. Oamenii (și boții?) sunt nesuferiți și toxici. Ca să nu zic că majoritate comentariilor - fie și unele bine intenționate - sunt rareori inteligente. Uneori sunt de-a dreptul cretine.
Iar eu, în timpul meu liber, n-am timp de cretini.
Astfel că m-am concentrat pe niște proiecte foarte faine pe care le desfășor în perioada asta, unele care-mi întind abilitățile profesionale într-o direcție nouă.
Înțeleg că unii oameni au această plăcere, să citească. Și înțeleg și ei că eu am această plăcere, să scriu.
Pentru scris îmi trebuie schwung. Îmi trebuie temă. Și-mi trebuie chef.
Când am chef, scriu. Când n-am chef, nu.
Anul viitor se împlinesc 30 de ani de când am publicat primul text, sub o formă sau alta, într-un ziar de circulație națională. Aveam doar 16 ani.
Era o jucărie. Nici nu mai știu câtă maculatură am produs de atunci. Vorbă lungă, sărăcie omului - vor spune unii.
Dar nu e (chiar) așa. De fiecare dată când am început o frază, eram primul ei destinatar. Trebuia, în primul rând, să aibă sens pentru mine. Și abia apoi pentru ceilalți.
Ceilalți erau, totuși, importanți. Am scris și scriu despre lucruri în care cred, ce cred, cum cred, și în felul în care cred de cuviință.
Rețelele sociale pot fi absolut infecte. Găsesc că e oportun, dacă nu cumva obligatoriu, să luăm toți o pauză de la ele uneori.
Lumea nouă s-a mutat. Pe Insta. Pe Tik Tok. Recunosc migrația asta. Acum peste 20 de ani era lumea forumurilor. Pentru mine era Medscape (care azi e cu totul altceva). Era Docsboard (care a murit în tăcere, între timp). Discutam, practicam o formă de etichetă.
Să fie cineva troll, sau să practice cineva, trolling, era profund dezaprobat. Acum e la ordinea zilei, ba chiar au ajuns să facă oamenii seriale despre cum se omoară copiii între ei pentru un emoji.
Softul telefonului meu a avut, de dimineață, un update de sistem. Marea noutate? Noi emoticoane pe lângă niște ”bug-uri rezolvate”.
Ne-am tâmpit de tot.
Singura mea ”mare” motivație de-a nu închide complet prăvălia e deja o formă de rezistență la baionetă.
Noi, ăștia care mai scriem și mai și citim pe deasupra, suntem o specie pe cale de dispariție.
Restul planetei se adâncește într-o blândă imbecilitate vizuală în care orizontul de atenție e de 30 de secunde. Morala și înțelepciunea sunt date de deepfakes și mai nou Ghibli chestii, iar fizicienii studiază intersecția cuantică dintre oi (sic!) de 1 Aprilie.
Cumpărați cărți. O să fie într-o zi mai prețioase decât orice nefeteu. Și nu de-ălea cu poze. Nu. Cărți, ceasloave, tratate, cărămizi.
Cărămizi. Cărămizi. Cărămizi.
Ce sunt NFT-urile: tot ce trebuie să ştiţi despre non-fungible token sau cum mă pune domnu' doctor să învăț! 😅
