Șefii care ne-au chemat la imunizare colectivă au obținut un tratament preferențial. Premierul Marii Britanii a recunoscut că a reușit ca organismul său să primească oxigen pentru că două asistente au stat numai lângă el. Probabil că erau asistentele 007 și 008. Mărturia unui medic român din UK arată că asta nu se întâmplă la pacienții obișnuiți. “Poate că de aceea mor și atât de mulți oameni”.
Ideea imunizării colective a durat până când diverși lideri ai planetei s-au îmbolnăvit. În acel moment s-a dovedit că sloganul “Să ne îmbolnăvim împreună, că nu e așa de grav” se continuă prin “Și dacă ne îmbolnăvim, să ne tratăm fiecare după posibilități”.
Ventilatoarele nu se bagă în priză și se pornesc
Declarațiile de după ieșirea de la Terapie Intensivă ale lui Boris Johnson arată prin ce a trecut. “Nu le pot mulţumi suficient. Le datorez viaţa”, a spus el, sâmbătă, despre personalul medical.
Apoi a rămas în salon și s-a uitat, pe tabletă, la “Stăpânul Inelelor”, potrivit comunicatului oficial.
Luni, după externarea din spital, premierul Regatului Unit a mulțumit din nou cu umilință personalului și, în mod special, celor două asistente fără de care, a spus el, “corpul meu nu ar fi primit oxigen”.
El are dreptate. Căci, o spun toți medicii, poți avea toată tehnologia din lume, dar fiecare om infectat cu COVID care ajunge la ATI are nevoie de o atenție intensă și constantă, din partea unei echipe extinse și competente.
Ventilatoarele nu se bagă în priză și gata. Reglajele și administrarea tratamentului se schimbă la nivel de minute. Chiar dacă respirația mecanică are loc, studiile arată că sângele nu se oxigenează, pentru că un mecanism groaznic face ca celulele care tapetează căile respiratorii în interior să se dezlipească și căile respiratorii rămân nonfuncționale, chiar dacă aerul ajunge la ele. De aceea e nevoie de o concentrare totală a actului medical.
Iar Boris Johnson a avut această șansă. A fost diagnosticat repede, ceea ce nu se întâmplă în România, unde jumătate dintre primii zeci de decedați au murit înainte de a se ști că au COVID-19. A fost selectat pentru Terapie Intensivă, ceea ce nu e garantat nici la Londra, nici la New York, nici la Madrid sau Milano, acolo unde medicii sunt puși să aleagă.
Medic român din spital COVID-19 din UK: “Uneori facem mai degrabă paliație”
Iată mărturia unui medic român dintr-un spital de COVID din UK.
“Lucrurile nu sunt grozave: aceleași probleme ca peste tot – mulți bolnavi. În spitalele de aici nu sunt internați cei fără simptome, ci doar cei bolnavi – și sunt crunt de bolnavi”.
“Nu există echipament nici aici, s-a îmbolnăvit foarte mult personal, inclusiv eu și i-am dat și soțului meu”.
“Au murit doctori și asistente, și infirmieri, dar nu luăm în considerare să ne dăm demisia. Nici nu aș putea, pentru că avem perioade lungi de demisie. Dacă aș refuza să mai vin la muncă, Colegiul medicilor mi-ar lua imediat dreptul de liberă practică”. Stimulant e că îi vezi pe cei din conducere că muncesc cot la cot cu tine în gărzi și vezi că toți trag din greu.
“Există o susținere în populație foarte puternică și asta te face, ca medic, să continui”.
“Nu există medicamente pentru pacienții cu COVID, de foarte curând s-au aprobat trei studii clinice, dar foarte puțini pacienți pot fi, de fapt, înrolați, așa că managementul e suportiv, poate că așa se explică și numărul mare de morți, dar ăsta e un subiect complicat”.
Cel mai complicat aici este faptul că un pacient este luat în Terapie Intensivă pe baza unor criterii destul de clare și o evaluare foarte strictă a comorbidităților.
“A făcut de curând mare val pe FB postarea medicului militar anestezist de la Suceava. Ce am remarcat eu a fost reacția lui aproape de panică. A sărit să intubeze fără să ia în considerare: ce e cu pacientul, ce comorbidități, care sunt șansele de reușită și supraviețuire”.
Aici, într-un caz similar se ia în discuție ce poți să faci, ce mai este realist să obții, ce poți să mai faci pentru pacient să nu sufere, poate mai degrabă paliație decât o abordare agresivă.
“Din nou, aceste abordări probabil contribuie la mortalitatea din UK, dar e foarte complexă problema. Foarte complexă”.
Economia înaintea pandemiei, dar și democrația înaintea economiei
În cazul internării pentru trei nopți la ATI și în privința resurselor consumate pentru salvarea lui Boris Johnson, criteriile nu au fost, evident, doar cele medicale. El trebuia salvat. Miza era uriașă. Iar funcția l-a favorizat. Și aici intervine marea problemă.
Multă lume cere redeschiderea economiilor, chiar dacă asta va însemna mai mulți oameni morți pe termen scurt.
E adevărat că dilema e cumplită. Pentru că economiile prăbușite nu vor mai putea, pe termen mediu, să asigure îngrijirea medicală pentru multe alte afecțiuni.
În plus, economii slăbite înseamnă și erodarea mecanismelor sociale. Alegerea nu e însă imposibilă. Căci depinde cu ce intenție o faci. Liderii lumii au o responsabilitate imensă. “Ne îmbolnăvim împreună, însă ne tratăm separat”, nu va rămâne nepedepsit de public, dacă ei vor împinge calculele dincolo de înțelegerea umană.
Economia e mai importantă decât pandemia, dar democrația e mai importantă decât economia, iar distrugerea încrederii publice ar mina, pe termen lung, societățile.
Popularitatea lui Raed Arafat
Probabil că, de aceea, un om precum Raed Arafat are atât de multă încredere din partea publicului. Indiferent cât de orgolios și de milităros este, indiferent cât de puțin se arată dispus să-și asume erorile, oamenii simt că el gândește în termenii răspunderii publice.
Uneori, Arafat este pur și simplu insuportabil. Ca atunci când a dat ordinul militar legat de suspendarea celorlalte tratamente și a apărut a doua zi, certând pe toată lumea că a înțeles greșit ceea ce el însuși formulase incomplet.
Dar și în cele mai proaste zile ale sale, Raed Arafat rămâne un zelot al ideii că statul este, în final, așa cum îi place s-o spună, garantul soluțiilor în sistemul de sănătate. La stat se uită cetățeanul. De aceea Arafat insistă pe prelungirea izolării, în ciuda nervozității crescute din jur.
Spațiul secret pregătit pentru VIP-uri la Spitalul Militar
Nu înseamnă că România nu are tentația privilegiilor. Zilele trecute, echipa de la Spitalul Militar Central s-a scăpat. “Vom trata parlamentari, dar noi, cadrele medicale, nu suntem testați”, au spus ei.
În mare secret, la “Militar” s-a amenajat un “spațiu premium de tratament” pentru VIP-urile României, dotat cu oameni care îi așteaptă pe demnitarii bolnavi de COVID, susțin mai multe surse de-ale ziarului.
În “Stăpânul Inelelor”, hobbitul din centrul acțiunii, Frodo, pleacă la drum alături de mai mulți camarazi. Cel care îi rămâne loial, indiferent de piedici, este Sam, hobbitul cam încurcat de propriile îndoieli, nu cel mai curajos și nici cel mai priceput.
Dar așa imperfect cum este, Sam nu se clintește de lângă prietenul și stăpânul său, eroicul Frodo, cel ales să distrugă inelul, ca să salveze lumea.
La un moment dat, Sam îi spune lui Frodo: “Fără tine am fi pierduți”.
Eroul își privește prietenul modest și fidel și-i răspunde: “Nu, Sam. Eu duc inelul, dar tu mă duci pe mine”.
Medicii, liderii, cercetătorii, economiștii, toți acești oameni care poartă greutatea inelelor sunt chemați să ducă înainte deciziile și speranța. Dar pe ei îi duc înainte miliarde de oameni, a căror viață nu are preț.
https://www.libertatea.ro/opinii/cati-semeni-morti-ne-permitem-si-cand-redeschidem-economia-intre-solutia-lui-raed-arafat-si-cea-a-lui-boris-johnson-2953827?utm_source=facebook&utm_medium=social&utm_campaign=tolo-page-post&fbclid=IwAR1QdiuXD4nKm6pziEH2VG4JUDileXRtFHobERlUUrZgOuo0d_aG420mDbU
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu